SHARE

Noutăți

Constanța: expoziția "PROMOVARE ȘI VALORIFICARE TURISTICĂ A PATRIMONIULUI MULTICULTURAL DIN CONSTANȚA"

Rate this item
(3 votes)

 
PROMOVARE ŞI VALORIFICARE TURISTICĂ A PATRIMONIULUI MULTICULTURAL DIN CONSTANŢA

Cu prilejul sărbătoririi a 141 de ani de la Unirea Dobrogei cu România, de Ziua Dobrogei, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa găzduieşte sâmbătă, 23 noiembrie 2019, ora 13, în Sala „Vasile Canarache" vernisarea expoziţiei PROMOVARE ŞI VALORIFICARE TURISTICĂ A PATRIMONIULUI MULTICULTURAL DIN CONSTANŢA, realizată de Institutul Naţional al Patrimoniului, în colaborare cu Direcţia pentru Cultură Constanţa şi Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa.
Expoziţia foto-documentară cuprinde informaţii, documente, fotografii, planuri privitoare la patrimoniul cultural imobil al comunităţilor etnice din Constanţa, explorând, astfel, imensul potenţial turistic multicultural al urbei tomitane.
Expoziţia pune în valoare date din fondul documentar al Serviciul Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale, al Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa şi al Direcţiei Judeţene de Cultură Constanţa.
Expoziţia cuprinde 23 panouri expoziţionale care ilustrează patrimoniul imobil al comunităţilor etnice din Constanţa, alături de un scurt istoric al fiecărei comunităţi.
Scopulexpoziţiei este identificarea unor modalităţi moderne şi sistematice de valorificare a acestui patrimoniu.
Expoziţia îşi propune să ofere informaţii care vor contribui la conştientizarea rolului şi a importanţei comunităţilor etnice din oraşul Constanţa, ca strategie de stimulare a unei mai bune colaborări între administraţia locală şi reprezentanţii acestor comunităţi, în scopul unui mai bun dialog interetnic.
În paralel cu expoziţia, va fi lansat şi web site-ul, www.constantamultietnica.ro, unde se vor regăsi traseele culturale ce se pot articulaîn jurul patrimoniului multicultural din Constanţa, premisă a dezvoltării pe termen lung, cu beneficii culturale şi social-economice locale, regionale şi naţionale.
Istoria dezvoltării pe calea modernităţii a Constanţei a început după anii 1858-1860, odată cu concesionarea extinderii portului şi construirii liniei de cale ferată Cernavodă-Constanţa, de către autorităţile otomane, companiei britanice Danube and Black Sea Railway and Kustendge Harbour Company Ltd. Localitatea a fost populată, prin stimularea comerţului şi a manufacturilor şi prin constituirea primelor întreprinderi industriale, în deceniul următor, de o varietate fără precedent de grupuri etnice, muncitori calificaţi şi necalificaţi, atraşi de noile oportunităţi.
Originea acestora era diversă, greacă, armeană, evreiască, tătară, turcă, bulgară, rusă, engleză, germană şi italiană. Astfel, eterogenitatea populaţiei va rămâne o constantă în evoluţia modernă a oraşului, după integrarea Dobrogei în componenţa statului român, ca urmare a deciziilor Congresului de pace de la Berlin (1878).
Noile cartiere ale oraşului, aflat în proces de formare, reprezentau zone compacte de locuire ale unei etnii (greci, armeni, turci, tătari, evrei, etc), cu străzi de legătură şi artere comerciale mixte, fără a avea însă un caracter etnic exclusiv.
Panourile foto-documentare prezintă cele mai importante repere ale comunităţii respective, biserica, şcoala, clădiri emblematice, care au imprimat Constanţei un caracter cosmopolit şi un farmec inconfundabil.
Comunitatea armeană este ilustrată prin documentarea privind ridicarea bisericii şi a şcolii în anul 1880, pe un teren donat de Primăria Constanţei, al cărei ctitor este marele proprietar Nazaret Torosian, acelaşi care a construit "Casa Torosian" în Piaţa Independenţei, pe frontul de nord-est, demolată după 1977. Expoziţia ilustrează şi istoria Casei Emirzian sau Casa cu lei, construită între anii 1898-1902, după planurile arhitectului Ion Berindei, în stil eclectic, o clădire emblematică a Constanţei, precum şi istoria Casei Aram Damadian, (1894-începutul secolului al XX-lea), a casei lui Krikor Zambaccian.
Alte case dispărute ale comunităţii armene au fost documentate şi vor fi prezente pe web site-ul proiectului, casa lui Armenag Manissalian, construită în 1904 pe bulevardul Elisabeta, după planurile arhitectului Ion Berindei; casa lui Benlian Tacvor, construită în anul 1912 de arhitectul Adolf Linz, aflată în Piaţa Independenţei.
Comunitatea bulgarăeste ilustrată prin informaţii şi detalii privind istoria bisericii Sf. Nicolae (1898) şi a Şcolii bulgare (1900-1907) de pe strada Maior Şonţu 7. Numeroşi membri ai comunităţii bulgare erau deţinători ai unor case impunătoare în zona peninsulară sau în apropiere, documentate prin cercetarea arhivelor. Amintim casele lui Teodor Canceff (Str. Carol 150, 1908), Vasile Canceff, ( Str. Tomis nr. 3, 5, anul 1912), Hristo Enache (General Manu, anul 1914), A. H. Petroff (1910, Str. Mihail Kogălniceanu) ce vor fi ilustrate şi online pe web site-ul proiectului.
Comunitatea evreiască a contribuit la dezvoltarea vieţii comerciale, implicându-se şi în administraţia publică a oraşului. Din zona peninsulară sunt ilustrate imobile monument istoric, precum impozanta Casă Alleon („Casa de piatră" sau „Casa Engleză") şi Sinagoga Mare (Sinagoga Aşkenază), 1911-1914. De asemenea, în resursele online este dedicat un spaţiu generos Sinagogii de rit Spaniol, ridicată după anul 1905, edificiu demolat .
Istoria comunităţii greceşti este ilustrată prin documentarea ridicării bisericii cu hramul Metamorphosis, (1868), a şcolii (1875), a Teatrului Elpis (1898) şi a 10 case monument istoric ridicate la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea , precum Casa Papadopol, 1890,Casa Zafirios Kyriakos, (1894), Casa Teodorou Rousou, (1897), Vila Suţu, (1899), Casa Tache Manicatide, (1899), Casa Hector Serafidis, Vila Constantinidi, (1905), Casa Evanghelou Rousou, (1905), Casa Cuculis, (1911), Casa Serienescu, (1913), precum şi alte clădiri istorice, emblematice pentru zona peninsulară, Casa Aristide Karatzali, (1906), Casa Panait Karatzali, sfârşitul secolului al XIX-lea, Hotelul Hrisicos, (1900), Clădirea Embiricos, (1922), Casa Pariano, (1922), Casa Laskaridis, (1924), ce ilustrează importanţa acestei comunităţi în peisajul multicultural al Constanţei.
Comunitatea germană este documentată cu un scurt istoric pe web site ul dedicat, punctând faptul că în anul 1901 s-a înfiinţat Şcoala Germană din Constanţa, finanţată de fundaţia „Erhard-Luther-Stiftung". Comisia însărcinată cu construirea şcolii i-a solicitat lui Adolf Linz un plan de construcţie al şcolii, plan propus de el şi aprobat de comisie la 28 martie 1899. Personalitate importantă, Adolf Linz (1855-1927) a deţinut din 1891 funcţia de arhitect civil, cu grad de maior. Sub conducerea acestuia, s-au construit cazarme în Constanţa şi Cernavodă precum şi alte construcţii militare, Hala Mare şi Hala de Peşte. Mai târziu a devenit arhitectul şef al oraşului Constanţa şi a semnat numeroase proiecte ale unor case emblematice din zona peninsulară şi nu numai.
Comunitatea italiană, (majoritar catolică), este documentată prin ridicarea edificiului romano-catolic Sf. Anton din Padova (1935-1937), impunător edificiu - bazilică în stil lombard.
Prezenţa puternicei comunităţi turco-tătare este ilustrată prin prezentarea celor două edificii religioase, Geamia Hunchiar (1868-1869) şi Moscheea Carol I (1910-1913), monumente istorice de importanţă naţională şi universală, precum şi a unor clădiri reprezentative, din păcate dispărute, cum a fost Şcoala turcă. Clădirea lui Abdulhaman Abdul Halim, negustor bogat, proprietar al Hotelului Regal există şi astăzi şi ne încântă.
Documentele cercetate la Arhivele Judeţene Constanţa relevă prezenţa şi a altor case, care aparţineau unor membri importanţi ai comunităţii de la începutul secolului al XX-lea, Casa I. E. Abramoglu (arhitect Cristo V. Sotiriu), sau din apropierea zonei peninsulare, Casele Osman şi Raşid Mustafa, Casa Zelchif Mustafa, Casa Mustan Haca, case astăzi dispărute, dar care recuperează din memoria acestei comunităţi, vor fi prezente online pe web site-ul proiectului.
Traseele comunităţilor etnice ce vor fi online şi expoziţia ce va putea fi vizitată şi online, sperăm să deschidă noi oportunităţi de valorificare şi de colaborare pentru promovarea preţiosului patrimoniului multicultural al Constanţei.

 

Parteneri:
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Direcţia pentru Cultură Constanţa


Echipa de proiect:
Institutul Naţional al Patrimoniului

Echipa proiectului
Dr. Daniela Mihai
Dr. Florentina Udrea
Dr. Adriana Vasiliu -Speteanu
Andreea Popa

Direcţia pentru Cultură Constanţa

dr. Magdalena Tiţă
Arh. Laura Tudosie

Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa

Dr. Lavinia Dumitraşcu

Concept grafic: Cristian Gache


AFIS-A3-Constanta

Read 2462 times