SHARE

Noutăți

Arhitect Sanda Ileana Ignat (1939 - 2020)

Rate this item
(6 votes)

Arhitect Sanda Ileana Ignat
(1939 - 2020)


Cu mulţi ani în urmă, în 1994, când multe din visele înfiripate se spulberaseră, Sanda Ignat a evocat figura marelui arhitect Ştefan Balş, unul dintre mentorii săi, subliniind că „bilanţul acestei vieţi profesionale, închinată monumentelor istorice este impresionant: peste 50 de restaurări de monumente istorice şi ansambluri istorice, printre care se numără obiective de primă mărime din patrimoniul arhitectural /…/, lucrări de referinţă care astăzi pot ilustra evoluţia şcolii româneşti de restaurare".
Acestea pot ilustra la fel de bine astăzi bilanţul strădaniei de o viaţă al Sandei Ignat.
A fost unul dintre remarcabilii arhitecţi ai faimoaselor ateliere de restaurare ale vechii Direcţii a Monumentelor Istorice, desfiinţată de vechiul regim în 1977. Sub Revoluţie, în iarna 1989/1990 a făcut parte din comitetul de iniţiativă, grupat în jurul profesorului arhitect Grigore Ionescu, pentru refacerea Direcţiei şi a avut bucuria să o vadă renăscută. A fost un membru marcant în noua Comisie Naţională şi în Direcţia Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice, create în aprilie 1990, în cea din urmă conducând Serviciul de avizare a proiectelor de conservare, restaurare şi punere în valoare.
Întemeindu-se pe o solidă cultură arhitecturală şi, mai cu seamă, de istoria arhitecturii deprinsă în ţară şi străinătate, a putut fi o excelentă practiciană dar şi o scriitoare în domeniul monumentelor istorice, evocând, nu o dată, rolul cercetării istorico-arhitecturale, arheologice şi de parament în restaurare.
A rămas credincioasă amintirii marilor săi maeştri, arhitecţii Ştefan Balş şi Grigore Ionescu, situându-se, până la suprimarea din 1994, alături de Comisia Naţională şi Direcţia Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice. După desfiinţarea acestora a preferat să rămână împreună cu o parte din foştii săi colegi în Centrul de Proiectare pentru Patrimoniul Cultural Naţional - devenit ulterior Institutul Naţional al Monumentelor Istorice, actualul Institut Naţional al Patrimoniului - a cărui conducere o avusese (1998-2003), în cele mai grele împrejurări ale precarei existenţe a acelei ultime expresii a instituţiei create sub Revoluţie.
A rezistat cu demnitate, considerând menirea sa de restaurator, aşa cum ea însăşi spunea, o "grea şi fascinantă profesiune." Deţine atestatul cu numărul 2 din Registrul naţional al experţilor în domeniul protejării monumentelor istorice, fiind şi un membru atent, exigent şi obiectiv al Comisiei de atestare în domeniul monumentelor istorice.
S-a implicat în cele mai variate şi dificile proiecte de restaurare, între care: Edificiul roman cu mozaic, Cetatea Târgu Mureş, castelul Bethlen de la Criş, biserica din Galda de Jos, biserica evanghelică fortificată de la Drăuşeni, biserica evanghelică fortificată din Rodbav, biserica unitariană din Dârjiu, casa Cartianu, vechi case din Bistriţa, biserica din Şerbeşti-Neamţ
La „şcoală", cum i se spunea Universităţii de Arhitectură „Ion Mincu", a fost un profesor dedicat, stimat, susţinător al Şcolii de Înalte Studii de Conservare şi Restaurare a Monumentelor Istorice.
Ne vom aminti întotdeauna de ţinuta sa demnă în orice împrejurare, de fermitatea prin care impunea tuturor, de ştiinţa sa sigură, rod al îndelungatei aplecări asupra vechii noastre arhitecturi.
Astăzi, după o lungă suferinţă, s-a stins o voce puternică, care a ştiut întotdeauna să se ridice şi să se impună în apărarea şi pentru renaşterea mult iubitelor monumente ale trecutului.
Dumnezeu, Marele Ziditor, s-o primească şi s-o odihnească!
Slujba de înmormântare va avea loc miercuri 10 iunie, ora 12.00, la Biserica Bălăneanu - Cimitirul Iancu Nou din Bucureşti, Şoseaua Mihai Bravu 117-119.
 

Read 3773 times