Biserici din Moldova

Anul înscrierii 1993, 2010, COD 598 bis

1. Biserica "Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul" din satul Arbore, cod LMI SV-II-m-A-05487.01- album foto
2. Biserica "Adormirea Maicii Domnului şi Sfântul Gheorghe" a Mănăstirii Humor, cod LMI SV-II-m-A-05570.01 - album foto
3. Biserica "Buna-Vestire" a Mănăstirii Moldoviţa, cod LMI SV-II-m-A-05673.01 - album foto 
4. Biserica "Înălţarea Sfintei Cruci" din Pătrăuţi, cod LMI SV-II-m-A-05581.01 - album foto
5. Biserica "Sfântul Gheorghe" a Mănăstirii "Sfântul Ioan cel Nou" din Suceava, cod LMI SV-II-m-A-05469.01 - album foto 
6. Biserica "Sfântul Gheorghe" a Mănăstirii Voroneţ, cod LMI SV-II-m-A-05675.01 - album foto 
7. Biserica "Învierea Domnului" a Mănăstirii Suceviţa, cod LMI SV-II-m-A-05651.01 - album foto
8. Biserica "Sfântul Nicolae" a Mănăstirii Probota, cod LMI SV-II-m-A-05592.01 - album foto

     Motivaţia includerii lor in Lista Patrimoniului Mondial este data de unicitatea ansamblelor de picturi murale exterioare, particularizate prin întinderea lor pe întreaga suprafaţă a turlei si a zidurilor, prin coerenta si unitatea programului iconografic, prin semnificaţiile teologice cu multiple nuanţe militante ale mesajului lor, prin tehnica desăvârşită a combinării frescei de baza cu un finisaj „a secco”. In acelaşi timp, pictura interioara se remarca prin calitatea plastica excepţională a fiecărui ansamblu. In limitele unui program iconografic prestabilit, iconografii si pictorii din Moldova introduc nuanţări si soluţii plastice originale care conferă o pecete de ne-confundat ansamblelor realizate intre ultimele decenii ale secolului al XV-lea si jumătatea secolului al XVI-lea.

     Intervalul ocupa domniile lui Stefan cel Mare (1457-1504) si ale urmaşilor săi direcţi Bogdan III (1504-1517), Stefan cel Tânăr (1517-1527) si Petru Rareş (1527-1538, 1541-1546). In special primul si ultimul au fost in mod constant si programatic antrenaţi in activitatea ctitoriceasca. In timpul domniei lui Stefan cel Mare se consolidează aşa-numitul "stil moldovenesc" in arhitectura dar si principalele programe iconografice pentru interior, perpetuate până târziu, in secolul al XVII-lea.

     Relaţia arhitectura-pictura cunoaşte in acest interval de câteva decenii o evoluţie deosebit de interesanta, care aduce o nota originală in contextul artei post-bizantine.

     In aceeaşi sferă de probleme se înscrie si apariţia picturii exterioare. Remarcată de multa vreme ca un fenomen specific Moldovei de nord (Bucovina), pictura murala exterioara a beneficiat de atenţia cercetătorilor nu numai sub aspectul iconografiei si realizării plastice si tehnice, dar si sub cel mai sensibil si mai supus interpretărilor, cel al semnificaţiei si al motivaţiei apariţiei însăşi ca manifestare particulara. De la absolutizarea mesajului politic militant anti-otoman prin invocarea divinităţii, pornind de la scena cu conotaţii istorice a Asediului Constantinopolului, dar extinsa asupra întregului program exterior, la conferirea unei note teologal-escatologice, la fel de exclusiviste, care îşi are punctul de plecare in Judecata de apoi si in ceea ce se cheamă de regula "Rugăciunea Tuturor Sfinţilor", pictura murala exterioara a fost percepută diferit, in lipsa unor surse contemporane care sa îi fi desluşit menirea. Amploarea suprafeţelor pictate si numărul mare de biserici la care s-a păstrat cel puţin indica un impact puternic in epoca, ca o dovada de spiritualitate particulara comuna comanditarilor, pictorilor si masei de credincioşi căreia îi era destinată.

Vizualizaţi Monumente UNESCO România pe o hartă mai mare