Cântarea polifonică, specifică ramurii aromânilor fărșeroți, reprezintă o marcă identitară semnificativă pentru aceste grupuri ce încearcă să trăiască în coordonatele unui vieți ce păstrează și este încă guvernată de comportamente, mentalități, sensibilități, norme și valori tradiționale. 

Din fondul de mărci culturale (obiceiurile, alimentația, vestimentația, mitologia etc.) ce conturează identitar profilul unei comunități și îi conferă stabilitate și coeziune, cântecul polifonic al fărșeroților se definește ca o formă esențială de comunicare culturală ce dezvăluie, prin intermediul textelor poetice, aspecte din evoluția istorică și ideologică a grupului și devine, astfel, indicele unei specificități culturale evidente.