În imaginarul popular sânzienele reprezintă cetele feminine de zeițe care străbat văzduhul pe deasupra dealurilor și câmpiilor, în noaptea de 23 spre 24 iunie, la solstițiul de vară, după care zilele scad și nopțile cresc, aducând bunăstare, belșug și sănătate întregii naturi, oamenilor și gospodăriilor. 

În situațiile în care erau nesocotite de gospodarii care prestau în acea zi diferite activități, ele puteau să producă pagube și distrugeri în gospodării. Zâna, Sânziana, „ar umbla pe Pământ sau ar pluti prin aer în ziua solstițiului de vară și s-ar desfăta, cântând și dansând, împreună cu alaiul său nupțial format din zâne fecioare și fete frumoase, peste câmpuri și păduri” (Ghinoiu, 1997: 66). 

Sânzienele, ca entități feminine caste, apar reprezentate în folclor și în ipostaza lor de justițiari atunci când sunt încălcate acțiuni prohibite privitoare la sărbătorirea lor; demonstrând, astfel,
manifestări de agresivitate față de cei care încalcă regula.

La Drăgaică, de asemenea, se strânge un grup de fete (4, 6, 9) care merge pe la casele oamenilor, cântând și dansând, primind diverse daruri. Fata care joacă rolul drăgaicei este îmbrăcată a mireasă, cu rochie albă și cunună de flori pe cap. 

Ea are atributul de a putea vindeca bolile oamenilor, de a apăra holdele de ploi abundente și
grindină, de a aduce bunăstarea și rodul bogat, de a ursi fetelor de măritat ș.a. la fel ca și sânziana, dacă îi este nesocotită ziua, ea se poate răzbuna, aducând pagube în gospodării, stârnind vijelii și grindine. O fată travestită, îmbrăcată băiețește, joacă rolul lui Drăgan, însoțind drăgaica.