Ilyés Mihály (jud. Harghita)
Tezaur uman viu 2022
OCUPAȚIA: Meșter popular - prelucrarea lutului / olărit
DESCRIEREA MEȘTEȘUGULUI / ÎNDELETNICIRII / PRACTICII / ACTIVITĂȚII
Astăzi olarul cumpără lutul din fabrici specializate deoarece este curat şi superior din punct de vedere calitativ, la fel și coloranţii şi smalţul, care nu sunt toxici pentru sănătatea consumatorului.
Olarul cunoaște modelarea lutului atât pe roata tradițională, cât și pe cea acționată mecanic, pe care astăzi o folosește pentru realizarea unui număr mare de obiecte utilitare și decorative: căni, cănițe, farfurii, cănceie, oale mari de sarmale, sfeșnice, boluri, fructiere, tăvi, sărărițe, ghivece, clopoței, căni de vin, butelii, ulcioare, bomboniere, căni de lapte etc., adaptându-se constant cererii publicului.
Uneltele folosite sunt simple și puține: „kés” (fichiașul de lemn pentru ridicarea vasului), „írhabör”(piele de căprioară pentru netezirea suprafeței vasului) și firul de gută pentru tăiatul vasului de pe roată. Meșterul procură materialele, modelează, smălțuiește și supraveghează arderea, în acelați timp căutând noi piețe de desfacere.
În atelierul olarului Ilyés Mihály ornamentele de pe vase sunt realizate de femeile din familie, conform tradiției satului, soția, Rozalia și fiicele sale, Enikö și Helga care, pe lângă ornamentele şi nuanţele cromatice specifice Corundului, valorifică şi elemente ale ceramicii de Sibiu, Chirpăr sau Saschiz, inspirate din mapa cu motive săsești realizată de Herta Wilk, între anii 1960-1970 sau modele de la Horst Klusch.
Decorul vaselor este realizat cu pensula din păr de veveriță, cornul de ceramică cu pană de gâscă, „pompița”, iar arderea are loc într-un cuptor tronconic cu două guri de alimentare ce utilizează combustibil solid sau în cuptorul electric.
DESCRIEREA MEȘTEȘUGULUI / ÎNDELETNICIRII / PRACTICII / ACTIVITĂȚII
Astăzi olarul cumpără lutul din fabrici specializate deoarece este curat şi superior din punct de vedere calitativ, la fel și coloranţii şi smalţul, care nu sunt toxici pentru sănătatea consumatorului.
Olarul cunoaște modelarea lutului atât pe roata tradițională, cât și pe cea acționată mecanic, pe care astăzi o folosește pentru realizarea unui număr mare de obiecte utilitare și decorative: căni, cănițe, farfurii, cănceie, oale mari de sarmale, sfeșnice, boluri, fructiere, tăvi, sărărițe, ghivece, clopoței, căni de vin, butelii, ulcioare, bomboniere, căni de lapte etc., adaptându-se constant cererii publicului.
Uneltele folosite sunt simple și puține: „kés” (fichiașul de lemn pentru ridicarea vasului), „írhabör”(piele de căprioară pentru netezirea suprafeței vasului) și firul de gută pentru tăiatul vasului de pe roată. Meșterul procură materialele, modelează, smălțuiește și supraveghează arderea, în acelați timp căutând noi piețe de desfacere.
În atelierul olarului Ilyés Mihály ornamentele de pe vase sunt realizate de femeile din familie, conform tradiției satului, soția, Rozalia și fiicele sale, Enikö și Helga care, pe lângă ornamentele şi nuanţele cromatice specifice Corundului, valorifică şi elemente ale ceramicii de Sibiu, Chirpăr sau Saschiz, inspirate din mapa cu motive săsești realizată de Herta Wilk, între anii 1960-1970 sau modele de la Horst Klusch.
Decorul vaselor este realizat cu pensula din păr de veveriță, cornul de ceramică cu pană de gâscă, „pompița”, iar arderea are loc într-un cuptor tronconic cu două guri de alimentare ce utilizează combustibil solid sau în cuptorul electric.
Foto
