Localitatea Horezu și satul aparținător, Olari, sunt locuri pitorești, situate în județul Vâlcea. Elementele tradiționale, vechile forme și motive s-au menținut de-a lungul timpului și dovedesc cunoștințe, practici și tehnici specifice producerii ceramicii tradiționale de Horezu, transmise din generație în generație. 

Aceasta ceramica este unica, are particularități specifice, care o diferențiază de alte centre de olărie din Oltenia si din întreaga Românie. Lucrata cu mâna, pe roata, ceramica din Horezu are o știința aparte de lucru. Datorita tehnicilor speciale moștenite, transmise din tata în fiu, olarii simt „la mâna” pământul și apreciază din ochi dimensiunile „gogolotului” - bulgarele de pământ care este transformat în obiecte de ceramica.  

Roata este instrumentul ce permite obținerea formei obiectului, folosind o tehnica aparte, a digitației,o știința a mișcărilor - un cod traditional de gesturi. Fiecare olar are un fel anume de a modela, un stil aparte, dar toți meșterii respecta ordinea operațiilor.  Abilitatea lor de îmbinare a culorilor în decor definește personalitatea și caracterul unic al ceramicii de Horezu de-a lungul  timpului. 

Fiecare meșter are stilul sau de a marca simetria, alternanta, ritmul sau dinamica ornamentelor. Produsele nu sunt niciodată identice, chiar daca sunt făcute de același olar. Jirăvitul este procedeul decorativ folosit numai de olarii din Horezu; pe cât de simplu ca realizare, pe atât este de fastuos ca aspect. 

Ceramica de Horezu este, în general, smăltuita și necesită două arderi: primul foc sau „foc de rusala” și al doilea foc - „focul de smalț”. Cuptoarele de la Horezu sunt de suprafața, construite din cărămidă, în forma de trunchi de con, baza mare fiind pe sol. 

Formele ceramice sunt rezultatul experienței acumulate de generații, precum și al cunoștințelor și practicilor transmise fără întrerupere: taiere (farfurii) cu diametre diferite, ciorbalâce (un fel de castroane mari), boluri, cești de țuica, ulcioare, străchini, icoane, suporturi pentru lumânări, glastre, vaze de flori, ploști (mai ales în trecut), căni pentru vin etc.; toata aceasta varietate de forme reflecta interesul comunității, dar si al cumpărătorilor. 

Târgul conferă horezenilor sentimentul de continuitate a valorii lor identitare.  Comunitatea din Horezu se identifica cu acest element patrimonial pe care îl  recunoaște ca făcând parte din moștenirea sa spirituala. 

 

Cunoștințele si tehnicile de producere a ceramicii de Horezu sunt elemente vii de patrimoniu cultural imaterial ce necesita protejare si salvgardare pentru  asigurarea viabilității acestei olarii tradiționale unice în context național si international.