Chipărușul este un joc funerar precreștin specific comunităților tradiționale vrâncene de munte. Ritualul este practicat în fața casei decedaților tineri. În timpul priveghiului, dansul se joacă în jurul focului de către 12 bărbați mascați.

Așezați unul în spatele altuia sunt uniți prin „lanțul vieții”. Conform credinței că sufletul defunctului rămâne timp de 3 zile în casă, cei care joacă chipărușul îl protejează în acest răstimp de spiritele malefice. Apoi, săriturile peste vâlvătăi simbolizează purificarea sufletului celui care este integrat, prin ritual, în lumea de dincolo. Săriturile nestăpânite sunt dublate de datul în vileag pe cale orală a faptelor rele și rușinoase săvârșite în timpul vieții de către cel mort. 

Măștile de priveghi nu mai sunt confecționate individual în gospodărie, ci sunt create de către meșterii tradiționali. Materia primă folosită de aceștia constă în blană de oaie argăsită, piele de capră, coarne de țap/berbec și lemn de arin. Măștile întruchipează moși, babe și figuri zoomorfe (barză, capră, urs etc.). Au rolul de a alunga spiritele rele și de a proteja neamul îndoliat împotriva revenirii printre cei vii a sufletului celui mort. Măștile de priveghi sunt diferite de măștile obiceiurilor tradiționale de Anul Nou din Moldova. 

Filmul documentar „Jocul Chipărușului – Nereju, Vrancea” ilustrează o reconstituire a practicii rituale înregistrate în timpul cercetării de teren etnologice de către Nicoleta Ispirescu și Dănuț Dumitrașcu, în anul 1994. În prezent, este dominant caracterul scenic în detrimentul celui ritual, obiceiul tradițional intrând în repertoriul ansamblurilor folclorice.