Dumitru Tincu Pop (jud. Maramureș)
Tezaur uman viu 2021
PORECLIT / NUMIT ȘI: „Tincu”
OCUPAȚIA
Creator popular: realizează cruci, creează epitafuri pentru
Cimitirul Vesel din Săpânța, jud. Maramureș
DESCRIEREA MEȘTEȘUGULUI / ÎNDELETNICIRII / PRACTICII /ACTIVITĂȚII
Dumitru Pop (Tincu) reia formele decorative originare și cromatica
specifică impuse de inițiatorul Stan Ion Pătraș la Cimitirul vesel din
Săpânța, recreându-le, alături de epitafurile cu valențe literare și accente
de vers maramureșean, realizând astfel o adevărată frescă a satului
maramureșean (săpânțean) contemporan – autentică și originală, plină de
culoare și savoare – un spațiu cultural cu o identitate bine definită.
Ornamentica monumentelor funerare de la Săpânța se desfășoară, de
regulă, în trei registre: la bază sunt elemente decorative, preponderent
geometrice, în registrul central este ilustrată scena reprezentativă din
tabloul vieții persoanei decedate, respectiv, epitaful, iar registrul superior
este rezervat crucii. Cimitirul vesel ni se descoperă ca un veritabil fapt
folcloric, unind elemente de basm, snoavă, poveste și poezie, prin
intermediul ironiei – adevărat act de arbitru – prezentă în discursul
sculptural-pictural-poetic. În mod evident, tragicul situației se anulează în
râs, un râs care îmbracă diferite forme, de la ironie, la sarcasm, la
batjocură și comicul ușor.
Epitafurile dăltuite în cuvinte alese mărturisesc despre oameni, meserii,
profesii, ocupații, activitățile cotidiene ale satului, tradiții, obiceiuri și multe
alte povești spuse sau nespuse, știute sau neștiute. Ele exprimă plastic
viziunea artistului despre lume și viață și credința în viața de apoi și
reprezintă o radiografie a satului maramureșean, prin prisma unor idei
sintetizatoare despre viața celui trecut în lumea fără dor, portret moral,
împrejurările în care s-a produs moartea, ocupație, status social. Și
cuvintele sunt însoțite de tablouri vii, în culori vibrante, completate de o
ornamentică bogată, creând un sincretism de limbaje și o operă de artă
populară cu adânci semnificații, epitafurile oferind o critică fascinantă a
vieţii ţăranului român. Crucile sunt colorate într-un albastru vibrant,
albastru de Săpânța, adevărată marcă locală, iar viața celui înhumat este
zugrăvită în culori intense – roșu, galben, negru, verde – și epitafuri
originale. Sufletul de culoare se scaldă în albastrul imaterial și vertical,
drum ce unește lumile, stâlp ce susține bolta cu fântânile cerului.
OCUPAȚIA
Creator popular: realizează cruci, creează epitafuri pentru
Cimitirul Vesel din Săpânța, jud. Maramureș
DESCRIEREA MEȘTEȘUGULUI / ÎNDELETNICIRII / PRACTICII /ACTIVITĂȚII
Dumitru Pop (Tincu) reia formele decorative originare și cromatica
specifică impuse de inițiatorul Stan Ion Pătraș la Cimitirul vesel din
Săpânța, recreându-le, alături de epitafurile cu valențe literare și accente
de vers maramureșean, realizând astfel o adevărată frescă a satului
maramureșean (săpânțean) contemporan – autentică și originală, plină de
culoare și savoare – un spațiu cultural cu o identitate bine definită.
Ornamentica monumentelor funerare de la Săpânța se desfășoară, de
regulă, în trei registre: la bază sunt elemente decorative, preponderent
geometrice, în registrul central este ilustrată scena reprezentativă din
tabloul vieții persoanei decedate, respectiv, epitaful, iar registrul superior
este rezervat crucii. Cimitirul vesel ni se descoperă ca un veritabil fapt
folcloric, unind elemente de basm, snoavă, poveste și poezie, prin
intermediul ironiei – adevărat act de arbitru – prezentă în discursul
sculptural-pictural-poetic. În mod evident, tragicul situației se anulează în
râs, un râs care îmbracă diferite forme, de la ironie, la sarcasm, la
batjocură și comicul ușor.
Epitafurile dăltuite în cuvinte alese mărturisesc despre oameni, meserii,
profesii, ocupații, activitățile cotidiene ale satului, tradiții, obiceiuri și multe
alte povești spuse sau nespuse, știute sau neștiute. Ele exprimă plastic
viziunea artistului despre lume și viață și credința în viața de apoi și
reprezintă o radiografie a satului maramureșean, prin prisma unor idei
sintetizatoare despre viața celui trecut în lumea fără dor, portret moral,
împrejurările în care s-a produs moartea, ocupație, status social. Și
cuvintele sunt însoțite de tablouri vii, în culori vibrante, completate de o
ornamentică bogată, creând un sincretism de limbaje și o operă de artă
populară cu adânci semnificații, epitafurile oferind o critică fascinantă a
vieţii ţăranului român. Crucile sunt colorate într-un albastru vibrant,
albastru de Săpânța, adevărată marcă locală, iar viața celui înhumat este
zugrăvită în culori intense – roșu, galben, negru, verde – și epitafuri
originale. Sufletul de culoare se scaldă în albastrul imaterial și vertical,
drum ce unește lumile, stâlp ce susține bolta cu fântânile cerului.