Patrimoniul Sportului. Baze Sportive Urbane de Secol XX
Proiecte
„Patrimoniul sportului. Baze sportive urbane de secol XX" este un demers iniţiat de Institutul Naţional al Patrimoniului în parteneriat cu Filiala Bucureşti a Ordinului Arhitecţilor din România, beneficiind de finanţarea Ordinului Arhitecţilor din România, prin timbrul arhitecturii pentru proiecte culturale. Realizat sub forma unui proiect cultural, demersul a avut ca scop demararea unei prime cercetări asupra ansamblurilor sportive din România, în vederea determinării potenţialului acestora de a se constitui ca parte a patrimoniului cultural naţional.
Ideea proiectului a apărut în contextul celebrării în 2016, de către ICOMOS (International Council on Monuments and Sites), cu ocazia „Zilei internaţionale a monumentelor şi siturilor", eveniment organizat anual în data de 18 aprilie, a Patrimoniului sportului.
Căutând să răspundă temei propuse, Institutul Naţional al Patrimoniului a observat că, deşi subiectul este unul din ce în ce mai dezbătut la nivel internaţional, în România, preocupările cercetătorilor şi, cu atât mai puţin, ale autorităţilor, sunt prea puţin îndreptate în această direcţie. În acest context, s-a hotărât demararea proiectului „Patrimoniul sportului. Baze sportive urbane de secol XX", un proiect pilot ce a avut ca scop o primă analiză a acestei tipologii de patrimoniu arhitectural. Fără a se dori a realiza, în această primă etapă, o cercetare exhaustivă, demersul a urmărit să atragă atenţia asupra faptului că aceste ansambluri sportive, majoritatea construite în a doua jumătate a secolului XX, nu constituie doar suportul fizic al desfăşurării activităţilor sportive, ci au multiple valenţe şi potenţialul de a genera beneficii, de natură culturală, socială şi economică. Aproprierea acestor beneficii depinde însă de voinţa şi eforturile unei multitudini de stakeholderi - de la autorităţi publice locale la organizaţii neguvernamentale şi la proprietarii şi administratorii bazelor şi cluburilor sportive.
Rezultatele proiectului desfăşurat de Institutul Naţional al Patrimoniului poate constitui un punct de plecare pentru o dezbatere mai largă asupra mijloacelor şi instrumentelor de protejare şi valorificare a patrimoniului sportului, dar şi de repoziţionare a acestuia în viaţa comunităţilor locale. Un prim pas în această direcţie a fost realizat luni, 8 mai 2017, în cadrul dezbaterii organizate la Muzeul Sportului, ocazie cu care au fost prezentate rezultatele cercetării. Evenimentul a fost prilejuit de finalizarea activităţilor desfăşurate în cadrul proiectului, cercetarea in situ a bazelor sportive din mai multe oraşe din ţară şi documentarea a 5 baze din Bucureşti, marcate prin organizarea unei expoziţii documentare, realizarea unei pagini web dedicate şi propunerea a trei trasee culturale alternative.
Ideea proiectului a apărut în contextul celebrării în 2016, de către ICOMOS (International Council on Monuments and Sites), cu ocazia „Zilei internaţionale a monumentelor şi siturilor", eveniment organizat anual în data de 18 aprilie, a Patrimoniului sportului.
Căutând să răspundă temei propuse, Institutul Naţional al Patrimoniului a observat că, deşi subiectul este unul din ce în ce mai dezbătut la nivel internaţional, în România, preocupările cercetătorilor şi, cu atât mai puţin, ale autorităţilor, sunt prea puţin îndreptate în această direcţie. În acest context, s-a hotărât demararea proiectului „Patrimoniul sportului. Baze sportive urbane de secol XX", un proiect pilot ce a avut ca scop o primă analiză a acestei tipologii de patrimoniu arhitectural. Fără a se dori a realiza, în această primă etapă, o cercetare exhaustivă, demersul a urmărit să atragă atenţia asupra faptului că aceste ansambluri sportive, majoritatea construite în a doua jumătate a secolului XX, nu constituie doar suportul fizic al desfăşurării activităţilor sportive, ci au multiple valenţe şi potenţialul de a genera beneficii, de natură culturală, socială şi economică. Aproprierea acestor beneficii depinde însă de voinţa şi eforturile unei multitudini de stakeholderi - de la autorităţi publice locale la organizaţii neguvernamentale şi la proprietarii şi administratorii bazelor şi cluburilor sportive.
Rezultatele proiectului desfăşurat de Institutul Naţional al Patrimoniului poate constitui un punct de plecare pentru o dezbatere mai largă asupra mijloacelor şi instrumentelor de protejare şi valorificare a patrimoniului sportului, dar şi de repoziţionare a acestuia în viaţa comunităţilor locale. Un prim pas în această direcţie a fost realizat luni, 8 mai 2017, în cadrul dezbaterii organizate la Muzeul Sportului, ocazie cu care au fost prezentate rezultatele cercetării. Evenimentul a fost prilejuit de finalizarea activităţilor desfăşurate în cadrul proiectului, cercetarea in situ a bazelor sportive din mai multe oraşe din ţară şi documentarea a 5 baze din Bucureşti, marcate prin organizarea unei expoziţii documentare, realizarea unei pagini web dedicate şi propunerea a trei trasee culturale alternative.
