Raport de conservare 2015 - Sighișoara
Raport de Conservare - Sighișoara
.jpg?locale=ro)
Raport actualizat privind starea de conservare a bunului înscris în Lista patrimoniului mondial ″Centrul istoric Sighișoara″ (România) (C 902), anul 2015
De la prezentarea raportului privind starea de conservare a Centrului Istoric al Sighisoara din anul 2014 și până în prezent, s-au constatat următoarele elemente cu privire la proprietatea înscrisă.
JUSTIFICAREA ÎNSCRIERII
În anul 1999, Comitetul Patrimoniului Mondial UNESCO, prin Decizia 23COM VIII.C.1 a acceptat includerea Centrului Istoric Sighişoara pe Lista Patrimoniului Mondial la poziţia 902, în baza următoarelor criterii:
(iii) Sighişoara este o mărturie remarcabilă a culturii saşilor din Transilvania, cultură care s-a desăvârşit pe parcursul a 850 de ani de existenţă şi care va continua săexiste numai prin monumentele sale arhitecturale şi urbane.
(v) Sighişoara este un exemplu remarcabil al unui mic oraş fortificat într-o regiune care marchează frontiera între cultura latină a Europei Centrale şi cultura bizantino-ortodoxă a Europei de Sud-Est. Procesul de emigrare a saşilor, aparent imposibil de stăvilit, dispariţia păturii sociale care a creat şi menţinut tradiţiile culturale ale regiunii, toate acestea ameninţă în egală măsură supravieţuirea patrimoniului lor architectural.
De la prezentarea raportului privind starea de conservare a Centrului Istoric al Sighisoara din anul 2014 și până în prezent, s-au constatat următoarele elemente cu privire la proprietatea înscrisă.
JUSTIFICAREA ÎNSCRIERII
În anul 1999, Comitetul Patrimoniului Mondial UNESCO, prin Decizia 23COM VIII.C.1 a acceptat includerea Centrului Istoric Sighişoara pe Lista Patrimoniului Mondial la poziţia 902, în baza următoarelor criterii:
(iii) Sighişoara este o mărturie remarcabilă a culturii saşilor din Transilvania, cultură care s-a desăvârşit pe parcursul a 850 de ani de existenţă şi care va continua săexiste numai prin monumentele sale arhitecturale şi urbane.
(v) Sighişoara este un exemplu remarcabil al unui mic oraş fortificat într-o regiune care marchează frontiera între cultura latină a Europei Centrale şi cultura bizantino-ortodoxă a Europei de Sud-Est. Procesul de emigrare a saşilor, aparent imposibil de stăvilit, dispariţia păturii sociale care a creat şi menţinut tradiţiile culturale ale regiunii, toate acestea ameninţă în egală măsură supravieţuirea patrimoniului lor architectural.
