Jocul fecioresc din România
Patrimoniu imaterial (Unesco)

Denumiri locale/regionale:

Cu toate că jocurile fecioreşti, luate în parte, diferă de la o zonă folclorică la alta, ele au multe trăsături comune care le individualizează în raport cu alte tipuri de jocuri bărbăteşti din spaţiul românesc. Astfel, jocurile fecioreşti sunt jucate de feciori, de tineri căsătoriţi şi chiar de
bătrâni.

La început, prin Jocul Fecioresc se făcea „apelul” (chemarea „jucăuşilor”/ a celor dornici de dans) la joc. Necunoaşterea lui ştirbea foarte mult din prestigiul celui în cauză, iar o greşeală era penalizată: incompetentul trebuia să plătească băutură celorlalţi feciori din joc. Cu timpul, divertismentul rezultat din întrecerea între flăcăi a devenit principala funcţie a Jocului
Fecioresc

În prezent, putem afirma că acest joc este un fel de promenadă a feciorilor, o  încălzire a lor pentru ceea ce va urma. Practic, Jocul Fecioresc era întotdeauna  primul dintre jocuri.

Jocurile fecioreşti sunt jocuri de mare virtuozitate, în care elementele plastice şi ritmul se îmbină armonios. Toate cuprind sărituri, bătăi, bătăi în contratimp, bătăi în pinteni, iar una din caracteristicile care le diferenţiază net de celelalte jocuri bărbăteşti din ţara noastră este tehnica de lovire a segmentelor  picioarelor cu palma. Acestor mişcări li se spune, în general, ponturi (o idee  coregrafică proprie).  

Plimbările se fac din necesitatea de odihnă după ponturi, care cer un mare consum de energie. În toate aceste jocuri, dansatorii nu sunt prinşi unul de  celălalt, fie că sunt dispuşi în coloană, în semicerc, cerc ori repartizaţi liber în spaţiu. Lipsa legăturii directe între jucători dă posibilitatea individului să acţioneze mult mai independent decât la oricare alt joc bărbătesc
din România.  Strigăturile, mai ales cele la comandă, nelipsite în dansurile din Transilvania, vin să întregească şi să sublinieze acest conţinut cinetic. 

Termenul de „ceată”, pentru a-i denumit pe executanţii Jocului Fecioresc, este justificat prin aceea că, într-o arie mai largă, cea mai mare parte a dansurilor  din această categorie este strâns legată de ceata feciorilor, ceata căluşarilor sau chiar şi a mascaţilor. Dispunerea dansatorilor în cadrul formaţiei de ceată cunoaşte forme multiple: cerc, semicerc, şir, linie sau flanc. În anumite împrejurări, la petreceri şi nunţi, jocurile fecioreşti sunt executate şi individual, sub formă de întrecere. Mai mult, bunii jucători au figurile lor, care sunt care de care mai dificile, pentru a nu putea fi imitate de ceilalţi. 

În prezent, Jocul Fecioresc se practică în toate localităţile din  Transilvania. Fiecare localitate, oricât de mică, îşi are „jucăuşii” ei şi  muzicanţii ei. Mai mult, în localităţile unde se mai face jocul duminical  şi de sărbători – sudul Transilvaniei, Ţara Năsăudului, Maramureş, Oaş 
- Feciorescul este învăţat şi de copiii care asistă la joc.  Jocul Fecioresc  din Transilvania este valorificat şi de ansamblurile profesioniste din toată România.
Descoperă
Articole similare