Elementul de patrimoniu cultural imaterial este reprezentat de un set de cunoștințe, practici și
aptitudini legate de creșterea, îngrijirea și antrenarea cailor de rasă lipițană din România,
transmise cu precădere pe cale orală și din generație în generație, prin experiență directă. 

La acestea se adaugă o serie de practici culturale și sociale dezvoltate de comunități ca parte a unor ritualuri, evenimente, competiții ecvestre (de anduranță, tracțiune, dresaj) și meșteșuguri tradiționale specifice (potcovar, șelar, herghelegiu) care includ prezentarea și promovarea acestei rase cabaline.