Catalogul cuprinde descrierea cărţilor tipărite de la inventarea tiparului de către Johann Gutenberg ( la jumătatea sec. al XV-lea) până la anul 1500 inclusiv, numite, cu un termen convenţional, incunabule.

Prin valoarea şi semnificaţia deosebită a acestor adevărate monumente ale artei tipografice, el urmăreşte să includă în circuitul ştiinţific internaţional valorile culturale de excepţie, existente în colecţiile româneşti.

Spre deosebire de cataloagele de colecţie, care descriu amănunţit fiecare exemplar, semnalând toate particularităţile care îl individualizează (starea de conservare, lipsurile, elementele adăugate, însemnările manuscrise, legătura, ex-librisurile, graţie cărora putem marca traseul circulaţiei în timp a respectivului exemplar etc.), catalogul colectiv, semnalând numai datele care individualizează ediţia, are rolul de a evidenţia:

Bibliografia străină, aferentă fiecărei descrieri, indică, atât alinierea descrierii la standardele internaţional folosite în domeniu, cât şi prezenţa respectivei ediţii în colecţiile (reflectate în cataloagele colective) de incunabule, din Europa şi Statele Unite ale Americii, care ne-au fost accesibile, oferind, cel puţin în mare, o idee despre frecvenţa exemplarelor care au supravieţuit din ediţia descrisă.

Bibliografia românească a fiecărui exemplar reflectă, cel puţin parţial, istoricul deţinerii şi publicării sale în România.

La fiecare semnalare sunt evidenţiaţi deţinătorul / deţinătorii actuali şi cota incunabulului în fiecare colecţie. Până în prezent, în catalog au fost cuprinse incunabulele existente în colecţiile bibliotecilor publice şi ale muzeelor.

Pe măsură ce se vor lua în evidenţă şi colecţiile de incunabule din sistemul arhivelor statului, sistemul cultelor şi din acele colecţii particulare, care vor dori să-şi comunice fondurile, informaţiile se vor îmbogăţi, oferind, din etapă în etapă, un tablou tot mai complet al situaţiei incunabulelor din România.