DATARE: 1706 

LOCALIZARE:  Sat Doicești, comuna Doicești, județ Dâmbovița 

ACCESIBILITATE: Pe drumul național 71, la circa 7 km nord de Târgoviște. 

FUNCȚIUNE ACTUALĂ: Din ansamblul curții de la Doicești se mai păstrează Biserica ”Nașterea Maicii Domnului”, care este în cult. 

La 1 mai 1702, Constantin Brâncoveanu cumpăra Doiceştii cu moşia, casele din piatră, moara de pe iazul Ialomiţei şi via din Dealul Doiceştilor, de la fraţii Matei vătaful şi Barcu Clucerul, prin intermediul lui Brăiloiul mare ban (domnul fiind în duşmănie cu Bălăcenii), bunuri evaluate la 500 de taleri.

Motivaţia achiziţiei, invocată de cronica oficială este confirmată şi mai târziu, la 20 ianuarie 1724: "...Neavând sat aproape de Târgovişte ca să-i fie pentru plimbare",... "voind domnia lui ca să ia acest sat pe seama domnii sale să-i fie pentru preumblare, fiind aproape de Târgovişte, au pus pe Cornea banul de au făcut meşteşug".

În octombrie 1704, Brâncoveanu "au făcut culesul (viilor) pă la Sătenii, pă la Doiceşti", ca de altfel şi în anul următor: "Şi aşa, la octombrie 2 (1705) au mers măriia sa la viile dă la Săteni, dă au şăzut acolo câteva zile, împreună cu toată casa mării sale şi alţi boiari, unde şi culesul l-au văzut, iar mai mult pentru preumblare, după cum şi într-alţi timpi au făcut".

Probabil că aici s-a perfectat, la 16 octombrie 1705, zapisul de cumpărare pentru moşia Bărbăteşti. Curând după aceasta, în iulie-august 1706, "fiind acolo nişte case vechi, surpate şi nesăbuite, măriia sa luând moşia, numaidecât au strămutat casele dă cum era şi le-au prefăcut, puindu-le în orânduiala ce să vădu şi le-au grijit foarte frumos, făcând şi biserică dă piatră şi heleşteu şi vii şi dă toate, precum să văd înfrumzuseţate şi le-au dăruit fiului mării sale celui mai mic, lui Mateiaş".

După moartea silnică a domnului, boierii Bălăceni şi-au cerut înapoi moşia, care le-a fost restituită împreună cu casele, pe motiv că le fusese luată "făr de dreptate, în meşteşuguri şi făr de voia lor". La 1733 familia Bălăceanu a vândut moşia şi casele lui Constantin Asan postelnicul; la acea dată se spune că "dintru întâmplarea vremilor" casele şi "mămestriile din jur" toate s-au stricat şi s-au părăginit". Peste un an, Asan, văzând că nu are nici un folos de pe urma moşiei şi a casei părăginite, le-a vândut la rândul său lui Mihai Bărbătescu serdarul.

Acesta - devenit apoi mare stolnic - a făcut o nouă clădire la nord de biserică, punând şi o pisanie la 1737. Virgil Drăghiceanu susţinea că această pisanie este a lui Manolache Brâncoveanu, dar Mihai Oproiu, consideră că este vorba de adevăratul stăpân al caselor Mihai Bărbătescu. La 1762 moşia şi casele au ajuns, prin moştenire, în stăpânirea lui Mihai Bărbătescu paharnicul.
Ajunse apoi în stăpânirea lui C. Mavrocordat căminarul, casele brâncoveneşti s-au ruinat în a doua jumătate a secolului trecut.