Cea mai cunoscută piesă de teatru popular şi joc cu măşti de Anul Nou din Moldova, care a depăşit, cu mult, graniţele acestei provincii. Masca centrală este alcătuită dintr-un cap de lemn cu bot clămpănitor purtat de o persoană acoperită cu un covor sau macat, cu stuf (mai  ales, în zona de Sud a Moldovei, unde se recoltează stuful) sau cu o pânză (de sac, în mod tradiţional) de care sunt cusute cordele multicolore de pânză sau de hârtie, drepte sau tăiate în zig-zag (zona Bacău). 

 

Capra este condusă şi comandată de gospodar sau ţăran (român, îmbrăcat în port tradiţional, în general). Există şi scenarii mai ample, unde apare doctorul care încearcă să tămăduiască animalul atunci când acesta se îmbolnăveşte şi neguţătorul care vrea să cumpere capra la iarmaroc (evreu), oferind crâmpeie din viaţa satului tradiţional românesc. 

 

Denumiri: Capra, Căpriţa, Clampa (zona Galaţi), Cerbul, Cerbuţul (variante mai ales în Nordul Moldovei) 

 

Perioadă de performare: în prezent, însoţeşte Plugul, în general; 31 decembrie - 1 ianuarie, dar sunt şi locuri unde se umblă cu Capra imediat după Crăciun (din 28-29 decembrie) până la Anul Nou sau chiar la Bobotează. 

 

Spaţiul performării: în curtea gospodarului; mai rar, în casă pentru că “face stricăciuni"; 

 

Performeri: flăcăii mai mari, adulţii; mai rar, copiii mai răsăriţi, ca să poată purta masca; 

 

Recuzită: masca propriu-zisă, un mic bici în mâna gospodarului, diverse unelte medicale (seringă, ac) în mâna doctorului 

 

Scenariu: Gospodarul conduce Capra şi o comandă ca să joace, strigând şi strigături satirice, cu aproposuri la adresa unor vicii ale comunităţii. Capra se îmbolnăveşte şi este chemat doctorul spre a o tămădui, apoi (uneori) este descântată şi dusă la iarmaroc spre a fi vândută. 

 

In prezent, datorită reprezentării scenice a obiceiului, care presupune supralicitarea laturii spectaculare, s-a perpetuat şi în unele dintre comunităţile tradiţionale obiceiul de a veni cu mai multe capre.