Obicei prezent şi sau cunoscut în mare parte dintre comunităţile din Moldova. Masca centrală o reprezintă Ursul, îmbrăcat, în general, în piei de oaie, dar şi de urs (zona Bacău, mai mult) sau stuf (în zonele unde se recoltează stuf - Galaţi, dar şi localităţi din Botoşani, de exemplu). 

 

Ursul este condus şi comandat de ursar (ţigan sau turc) care spune povestea îmblânzirii animalului ( rămăşiţă de pe vremurile când se colinda cu un animal îmblânzit - cam până prin anii ’60 - ’70 ai secolului trecut) şi îl comandă să joace. Când ursul se îmbolnăveşte, vine ţiganca, soţia ţiganului şi-i descântă, apoi iar se scoală la joc. 

 

Datorită reprezentării scenice a obiceiului, care presupune supralicitarea elementelor de spectacol, în multe dintre localităţile cele mai conservatoare din Moldova există cete cu mai mulţi Urşi (de obicei, Urs, ursoaică şi pui), ajungând la câteva zeci bune prin zona montană a judeţului Bacău. 

 

 

Denumiri: Ursul 

 

Perioadă de performare: în prezent, însoţeşte Plugul, în general; 31 decembrie - 1 ianuarie, dar sunt şi locuri unde se umblă cu Ursul mai multe zile 

 

Spaţiul performării: în curtea gospodarului; 

 

Performeri: flăcăii mai mari, adulţii; mai rar, copiii mai răsăriţi, ca să poată purta masca; 

 

Recuzită: Masca de urs, costumul ţiganului, vopsit pe faţă de obicei cu funingine şi îmbrăcat în zdrenţe sau turcului care poartă coif sau fes turtit, în stilul turcilor musulmani, tobă, costumul tradiţional de ţigancă, cu fuste largi, cuţit pentru a lua sânge ursului, fapt folosit în comunitatea tradiţională drept practică curativă. 

 
Scenariu:Ursul joacă, apoi se îmbolnăveşte şi cade pe jos, vine ţiganca şi-i descântă, iar ţiganul, văzând că e ineficient descântecul, îi ia sânge, apoi Ursul se scoală şi reîncepe a juca şi pleacă spre altă casă.