Sfârşitul anului 2017 marchează, în preajma lansării oficiale a programului Anul European al Patrimoniului Cultural 2018, din luna decembrie, şi completarea Listei Mărcii patrimoniului european cu noi situri care celebrează şi simbolizează idealurile, valorile, istoria şi integrarea la nivel european.

Juriul de experţi independenţi a selectat nouă situri care îndeplinesc toate criteriile reglementate prin Decizia Nr. 1194/2011/UE din 25 câte au fost preselectate de 19 state membre pentru sesiunea de selecţie din anul 2017 a Mărcii patrimoniului european:
Siturile patrimoniului muzical al oraşului Lepizig (Germania); Sinagoga din strada Dohány (Ungaria); Fortul Cadine (Italia); Biserica de la Javorca (Slovenia); Fostul lagăr de concentrare de la Natzweiler şi lagărele sale anexate (Franţa şi Germania); Memorialul Sighet (România); Bois du Cazier (Belgia); Satul Schengen (Luxemburg) şi Tratatul de la Maastricht (Ţările de Jos).

Dintre cele două situri preselectate de România în primăvara acestui an, Cetatea Oradei (jud. Bihor) şi Memorialul Sighet (jud. Maramureş), acesta din urmă a fost selectat pentru a i se conferi Marca, fiind şi primul din ţara noastră care intră în reţeaua de situri reprezentative pentru istoria Europei în cadrul actualului program al Mărcii derulat sub egida Uniunii Europene începând cu anul 2011.
Raportul Juriului de experţi independenţi, care conţine şi evaluarea tuturor siturilor care au intrat în competiţia de anul acesta, a fost publicat la adresa de web:
https://ec.europa.eu/programmes/creative-europe/news/european-heritage-label-sites-2017-announced_en
Comisia Europeană va desemna în mod oficial siturile în luna februarie 2018, iar o ceremonie de decernare a premiilor va avea loc în luna martie 2018, în Bulgaria.
Odată cu rezultatul selecţiei din acest an, un număr total de 38 de situri din 18 state membre deţin în prezent Marca patrimoniului european.

Reamintim faptul că procedura de selecţie pentru Marca patrimoniului european constă în două etape:
I. Preselecţie la nivelul statului membru participant în urma căreia pot fi preselectate maximum două situri;
II. Selecţie finală la nivelul Comisiei Europene, în urma căreia maximum un sit din fiecare stat membru poate primi Marca, dacă toate criteriile sunt îndeplinite.
În accepţiunea acestui program cultural, "situri" înseamnă monumente, situri naturale, subacvatice, arheologice, industriale sau urbane, peisaje culturale, locuri comemorative, bunuri şi obiecte culturale şi patrimoniu imaterial asociate unui loc, inclusiv patrimoniu contemporan.
Scurte prezentări în limba română ale celor nouă situri câştigătoare, disponibile pe pagina de web a Comisiei Europene în cinci limbi de circulaţie internaţională:

Memorialul Sighet se găseşte într-o fostă închisoare stalinistă din Sighet, care a fost folosită pentru a trimite în detenţie elevi, studenţi şi ţărani care făceau parte din mişcarea de rezistenţă (1948-1950), oponenţi politici, jurnalişti şi membri ai clerului (1950-1955), precum şi infractori de drept comun până în anii 1970. Astăzi, acest sit este un memorial dedicat victimelor regimurilor comuniste şi prezintă evoluţia şi efectele regimurilor comuniste din România şi din alte ţări din Europa de Est. Memorialul oferă o perspectivă asupra reprimării desfăşurate de regimurile comuniste în Europa de-a lungul secolului XX, inclusiv a morţilor şi suferinţelor cauzate atât în interiorul, cât şi în afara zidurilor închisorii.

Siturile patrimoniului muzical al oraşului Lepizig sunt constituite dintr-o serie de nouă locuri din Leipzig care reprezintă diferite episoade din istoria sa muzicală, cum ar fi biserici şi instituţii de învăţământ, orchestre şi compozitori. Ele evidenţiază varietatea activităţilor muzicale care au avut loc în Leipzig începând cu secolul al treisprezecelea. Acest ansamblu de situri constituie un exemplu al continuităţii dinamice a unei tradiţii europene specifice în domeniul muzicii şi al angajamentului civic.

Construită în jurul anilor 1850, sinagoga din strada Dohány este cea mai mare sinagogă din Europa şi a doua ca mărime din lume. Împrejurimile sale includ un muzeu şi arhive, un memorial pentru 10 000 de soldaţi evrei maghiari care şi-au pierdut viaţa în Primul Război Mondial, o grădină utilizată ca cimitir pentru victimele Holocaustului, precum şi Parcul Memorial Wallenberg. Complexul sinagogii din strada Dohány este un simbol al integrării, al comemorării şi al deschiderii spre dialog.

Fortul Cadine, o fortificaţie reprezentativă pentru sistemul de apărare al unui număr de aproximativ 80 de monumente similare construite între 1860 şi 1915 în regiunea Trento, ne reaminteşte de diviziunile istorice, de conflictele militare şi de modificările graniţelor şi oferă contextul necesar pentru a înţelege mai bine valoarea frontierelor deschise şi a liberei circulaţii.

Biserica memorială de la Javorca este o operă unică a stilului Art Nouveau, construită în munţi de soldaţi ai frontului Isonzo din Primul Război Mondial în amintirea soldaţilor căzuţi în luptă, indiferent de originea şi de cultura lor. În prezent, biserica şi peisajul său cultural continuă să simbolizeze acest apel pentru reconciliere şi puterea unificatoare a creaţiei şi a construcţiei artistice realizate în colaborare.

Fostul lagăr de concentrare nazist de la Natzweiler şi cele 50 de lagăre anexate au fost operaţionale între 1941 şi 1945 pe ambele maluri ale Rinului, care, la acel moment, aparţineau celui de-al Treilea Reich, iar în prezent aparţin Franţei şi Germanei. În reţeaua de lagăre de la Natzweiler, au fost supuşi terorii naziste prizonieri din aproape toate ţările europene. Mulţi dintre prizonieri fuseseră iniţial luptători din mişcările de rezistenţă care au fost victime ale muncii forţate. Astăzi, acest sit este un loc de comemorare şi de educare a cetăţenilor.

Situl minelor de cărbuni din Bois du Cazier oferă o imagine asupra claselor muncitoare şi a imigraţiei din Valonia (Belgia) în secolul XX. În 1956, întregul sit, de la gura puţului până la haldele de zgură, a fost scena unui dezastru în care şi-au pierdut viaţa 262 de persoane de 12 naţionalităţi diferite. Deşi activitatea minieră a încetat în 1967, din 2002 situl a fost transformat într-un muzeu dedicat cărbunelui, fierului şi industriei sticlei. Acest sit reaminteşte solidaritatea europeană demonstrată în urma dezastrului din 1956, care a determinat, de asemenea, crearea unui organism de sănătate şi securitate de către Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului.

Schengen este un sat de pe malurile râului Moselle, situat la punctul de întâlnire al celor trei ţări de frontieră: Luxemburg, Germania şi Franţa. Aici au fost semnate în 1985 şi în 1990, pe un vas de croazieră, Acordul Schengen şi Convenţia de aplicare a acestuia. În sat, mai multe locuri ne reamintesc de acord, printre care Centrul european din Schengen şi muzeul acestuia. De la semnarea Acordului Schengen, satul Schengen a devenit eponimul liberei circulaţii în Europa.

Tratatul de la Maastricht (1991-1992) este un moment de referinţă al procesului de integrare europeană: la Maastricht au căzut de acord cele 12 state membre care formau, la vremea respectivă, Uniunea Europeană să instituie uniunea economică şi monetară care a condus la introducerea monedei euro, să consolideze reprezentarea democratică şi să extindă competenţele la noi domenii, cum ar fi cultura. Astăzi, clădirea administraţiei provinciale în care a fost negociat şi semnat Tratatul la 7 februarie 1992 este un centru pentru vizitatori şi expoziţii.