cod LMI HD-I-s-A-03181

 Zidurile de incintă din piatră de talie sunt tipice cetăţilor Băniţa, Căpâlna, Costeşti-Cetăţuie (faza a II-a), Costeşti-Blidaru, Grădiştea de Munte, Vârful lui Hulpe, Luncani-Piatra Roşie.
      Utilizarea pietrei, element caracteristic cetăţilor dacice grupate în jurul capitalei, asuma vechile utilizări tradiţionale (piatră sfărâmată), alături de blocuri din piatră de talie, noutatea şi originalitatea acestui sistem de apărare.
      Studiul structurilor portante din piatră dovedeşte însuşirea celor mai elaborate tehnici constructive ale epocii, începând de la sistemul de construcţie al fundaţiilor (folosirea crepidomei), până la elevaţia zidurilor de incintă cu parament din blocuri de talie. Apareiajul zidurilor de incintă certifică cunoaşterea şi utilizarea unor instrumente de măsură şi control cunoscute în lumea greco-romană, inclusiv marcarea blocurilor de piatră (cu litere greceşti), în funcţie de poziţia lor în cadrul structurilor portante, probată de descoperirile de la Sarmizegetusa Regia, Costeşti-Cetăţuie, Costeşti-Blidaru.

Alegerea formelor şi tehnicilor este adecvată geomorfologiei terenului şi necesităţilor strategice: modelul planimetric elenistic este adoptat, fie în întregime (Costeşti-Blidaru şi Luncani-Piatra Roşie), fie în părţile cele mai expuse unui eventual atac (Costeşti-Cetăţuie, Băniţa, Căpâlna). Astfel, la Costeşti-Cetăţuie, zidul de piatră din spatele celor două valuri de pământ are un traseu unghiular care acoperă părţile cele mai expuse, iar la Băniţa, frontul scurt al apărării este suplinit de o serie de ziduri frontale, dispuse la distanţe variabile pe panta abruptă. Cetăţile dacice din munţii Orăştiei utilizează sistematic tehnica de construcţie denumită murus Dacicus, care presupune ziduri de parament de piatră de talie (legate la nivelul fiecărei asize prin tiranţi de lemn) şi emplekton din piatră sfărâmată şi pământ bătut, adaptare originală a celor mai bune tradiţii ale arhitecturii militare elenistice. Diferenţa esenţială dintre zidul de tip elenistic şi murus Dacicus consistă în înlocuirea butiselor din piatră de talie prin cuplarea tiranţilor interiori din lemn, între cele două paramente, fixând şi rigidizând astfel asizele de piatră ale paramentului exterior. Grosimea zidurilor de incintă, astfel construite, variază între 1,40 - 2,00 m (Băniţa) şi 3,30 m (Costeşti-Cetăţuie, Costeşti- Blidaru, Sarmizegetusa Regia). Efectul ciclopic al structurilor constructive era accentuat de înălţimea zidurilor de incintă (6-8m); astfel, înălţimea zidurilor ce mărginesc terasa XI de la Sarmizegetusa Regia era de aproape 14 m.

Apareiajul zidurilor este de tip rectangular şi neregulat:; dispunerea butiselor la nivelul aceleiaşi asize respecta alternanţa (Costeşti-Cetăţuie- paramentul exterior al turnului locuinţă II; Costeşti-Blidaru- paramentul exterior al incintei a II-a; Grădiştea Muncelului - paramentul interior al zidului exterior al terasei XI.
      Legătura între paramentele de piatră ale zidului, prin emplekton, se realiza nu numai transversal, radial sau pe diagonală în cazul colţurilor turnurilor sau în zonele de traseu unghiular; legături longitudinale, au fost sesizate, în spatele paramentului; în emplekton, la Costeşti-Cetăţuie (colţul de nord est al turnului- locuinţă II); Costeşti-Blidaru (turnul 4 al primei incinte); Căpâlna (turnul-locuinţă)
      Exemplul cel mai elaborat se regăseşte la Costeşti-Blidaru (poarta turnului- locuinţă a primei incinte), unde legătura dintre parament şi emplekton era asigurată prin mici butise din piatră. 

 

Cetatea dacică de la Costești Blidaru, turn locuință. Foto Ciprian Sandu. 06.2012

Cercetările arheologice au pus în evidenţă utilizarea agrafelor în coadă dublă de rândunică sau chiar prezenţa unor gujoane verticale din lemn.

 

Cetatea dacică de la Costești Blidaru, detaliu sistem construcție coadă de rândunica. Foto Ciprian Sandu. 06.2012

 

Agrafe metalice au fost descoperite numai la Sarmizegetusa Regia-Grădiştea de Munte. O legătură suplimentară, între blocuri vecine ale aceleiaşi asize sau între două asize succesive, era realizată prin dispunerea în cruce a blocurilor (Costeşti-Blidaru - incinta II, Căpâlna - turnul-locuinţă, Costeşti-Cetăţuie - turnu- locuinţă I; Sarmizegetusa Regia - zidul exterior al terasei XI). Paramentul din piatră de talie este caracteristic pentru zidurile de incintă (Costeşti-Cetăţuie, Costeşti-Blidaru, Căpâlna, Luncani-Piatra Roşie, Băniţa), zidurile de susţinere ale teraselor antropogene de la Costeşti-Cetăţuie, Băniţa, Sarmizegetusa Regia, Feţele Albe).

 

Cetatea dacică de la Costești Blidaru, detaliu sistem construire zid. Foto Ciprian Sandu. 06.2012