Cetatea dacică de la Costeşti Cetăţuia
Cetăți Dacice
Despre
cod LMI HD-I-s-A-03178
Cetatea de la Costeşti-Cetăţuie, împreună cu aşezarea civilă aferentă, este cu certitudine cea mai veche dintre cetăţile din munţii Orăştiei. Începuturile ei au fost plasate de cercetători între sec. II a. Chr. şi începutul secolului următor.
Existenţa pe amplasamentul viitoarei Sarmizegetusa a unei fortificaţii mai vechi rămâne o ipoteză de lucru, care are nevoie de dovezi şi argumente mai solide decât cele de care cercetarea arheologică dispune în acest moment. Cercetătorii sitului consideră că pe viitorul amplasament al Sarmizegetusei regale era un loc de cult, devenit Muntele sacru al dacilor (Kogaionon), în prima jumătate a sec. I a.Chr., când Deceneu accede la titlul de mare preot. Un argument în acest sens este faptul că Strabon cunoştea existenţa muntelui Kogaionon, dar nu cunoştea Sarmizegetusa, care va fi menţionată mai târziu de Ptolemeu, cu epitetul “regală".
In cetatea de la Costeşti-Cetăţuie, aceiaşi cercetători localizează reşedinţa conducătorului militar, posibil Burebista, şi consideră că în timpul domniei acestuia, fără îndoială după expediţia pontică, au fost construite elementele de fortificaţie de tip elenistic. În perioada următoare, în aceeaşi manieră elenistică, vor fi construite cetăţile Costeşti-Blidaru şi Luncani-Piatra Roşie.
Fortificaţiile de la Băniţa şi Căpâlna vor fi anexate ansamblului cetăţilor din munţii Orăştiei, ca avantposturi ale sistemului defensiv al capitalei regatului dac.
Cetăţile cu ziduri de incintă din piatră reprezentau la sfârşitul primului secol al erei creştine una dintre cele mai mari realizări ale arhitecturii militare din afara Imperiului Roman.
Organizarea sistemică a apărării centrului de putere din munţii Orăştiei, fenomen tipic şi caracteristic civilizaţiei dacice, este dovedită de identitatea materialelor folosite, planimetria fortificaţiilor, originalitatea structurilor portante.
Scările monumentale cu trepte masive din piatră sunt cunoscute în toate fortificaţiile: Băniţa, Căpâlna, Costeşti-Cetăţuie, Luncani-Piatra Roşie, Grădiştea de Munte. Ele sunt amplasate fie la intrarea în spaţiul fortificat al incintei sacre de la Grădiştea de Munte, fie în interiorul fortificaţiilor, în vecinătatea turnurilor- locuinţă (Costeşti-Cetăţuie, Luncani-Piatra Roşie, Băniţa). Aspectul monumental al scărilor este accentuat de “balustrade" - ziduri construite în piatră de talie.
Cetatea de la Costeşti-Cetăţuie, împreună cu aşezarea civilă aferentă, este cu certitudine cea mai veche dintre cetăţile din munţii Orăştiei. Începuturile ei au fost plasate de cercetători între sec. II a. Chr. şi începutul secolului următor.
Existenţa pe amplasamentul viitoarei Sarmizegetusa a unei fortificaţii mai vechi rămâne o ipoteză de lucru, care are nevoie de dovezi şi argumente mai solide decât cele de care cercetarea arheologică dispune în acest moment. Cercetătorii sitului consideră că pe viitorul amplasament al Sarmizegetusei regale era un loc de cult, devenit Muntele sacru al dacilor (Kogaionon), în prima jumătate a sec. I a.Chr., când Deceneu accede la titlul de mare preot. Un argument în acest sens este faptul că Strabon cunoştea existenţa muntelui Kogaionon, dar nu cunoştea Sarmizegetusa, care va fi menţionată mai târziu de Ptolemeu, cu epitetul “regală".
In cetatea de la Costeşti-Cetăţuie, aceiaşi cercetători localizează reşedinţa conducătorului militar, posibil Burebista, şi consideră că în timpul domniei acestuia, fără îndoială după expediţia pontică, au fost construite elementele de fortificaţie de tip elenistic. În perioada următoare, în aceeaşi manieră elenistică, vor fi construite cetăţile Costeşti-Blidaru şi Luncani-Piatra Roşie.
Fortificaţiile de la Băniţa şi Căpâlna vor fi anexate ansamblului cetăţilor din munţii Orăştiei, ca avantposturi ale sistemului defensiv al capitalei regatului dac.
Cetăţile cu ziduri de incintă din piatră reprezentau la sfârşitul primului secol al erei creştine una dintre cele mai mari realizări ale arhitecturii militare din afara Imperiului Roman.
Organizarea sistemică a apărării centrului de putere din munţii Orăştiei, fenomen tipic şi caracteristic civilizaţiei dacice, este dovedită de identitatea materialelor folosite, planimetria fortificaţiilor, originalitatea structurilor portante.
Scările monumentale cu trepte masive din piatră sunt cunoscute în toate fortificaţiile: Băniţa, Căpâlna, Costeşti-Cetăţuie, Luncani-Piatra Roşie, Grădiştea de Munte. Ele sunt amplasate fie la intrarea în spaţiul fortificat al incintei sacre de la Grădiştea de Munte, fie în interiorul fortificaţiilor, în vecinătatea turnurilor- locuinţă (Costeşti-Cetăţuie, Luncani-Piatra Roşie, Băniţa). Aspectul monumental al scărilor este accentuat de “balustrade" - ziduri construite în piatră de talie.
Cetatea dacică de la Costeşti Cetăţuia, scara monumentală. Foto Ciprian Sandu. 06.2012
Cetatea dacică de la Costeşti Cetăţuia, sanctuar NE. Foto Ciprian Sandu. 06.2012
Contact
Orăștioara de Sus, Romania
Vezi pe harta