Obicei considerat precreştin, Căiuţii se joacă şi sunt unul dintre obiceiurile bine conservate. 

 

Sunt în cete mai mari sau mai mici, sub comanda unuia sau mai multor ofiţeri. Obiceiul se desfăşoară mai ales în partea de Nord a Moldovei (judeţele Botoşani, partea dinspre Moldova a Sucevei, izolat, şi în alte locuri). Tradiţia prevede lupta a doi căiuţi, însă reprezentarea scenică a obiceiului la festivaluri şi nevoia de spectacol au dus la existenţa unor formaţii mari, compuse din mai mulţi căiuţi sau /şi ofiţeri. 

Denumiri: Căiuţi, Căluţi 

 

Perioadă de performare:în Ajunul Anului Nou şi de Anul Nou 

 

Spaţiul performării: în curtea gazdei 

 

Performeri:flăcăii mari 

Recuzită:capul de căluţ din lemn sau din cârpă, purtat în veşcă sau de sine stătător, ornamentat frumos cu oglinzi, panglici colorate, urmuz (mărgele) etc, costumul de căluţ cu fustă, pelerină, uneori clopoţei, sau basmale înflorate, coadă din fuioare de cânepă sau din coadă de cal, cămaşa. 

 

Scenariu: Jocul diferă de la o localitate la alta. La fel şi muzica. Există formaţii mai mari sau mai mici care joacă în cerc, în linie dreaptă şi pe două rânduri. In unele locuri, tradiţia era să joace doi căiuţi, simulând lupta dintre ei. Joacă acompaniaţi de bandă (orchestră), la comanda ofiţerilor. In unele locuri, sunt doar scurte comenzi, în altele, mai multe strigături de joc.